Campania anti-Dumnezeu ne-a acaparat inainte de fi demarata

Marea Britanie, Spania, Australia, Italia, Canada au primit mesajul anti-Dumnezeu prin afisarea acestuia pe mijloacele de transport in comun:”There’s probably no God. Now stop worring and enjoy your life”.
Campania agresiva demarata inca de la inceputul anului a cuprins ca un flagel tarile amintite, fara prea multa opozitie din partea crestinilor. Insa o companie de transport din Zagreb a anulat campania ateista in ciuda acceptarii ei in prealabil, invocand urmatorul motiv „orice reclama care poate fi înteleasa ca un atac direct asupra alegerii morale, religioase sau politice ale cetatenilor.“ Si ateii au facut o alegere si ei s-au simtit ofensati se pare pentru ca nu-si pot exprima liber opiniile si sunt mereu pusi la zid de catre crestini.
Dar care crestini? Cei care infunda barurile, cei care ii gasesti in bordelurile de prin toata lumea, cei care fac prezenta scenica in biserica la Pasti si la Craciun, cei care mint cu seninatatea celui care spune mereu adevarul, cei care si-au transformat altarul familiei in intruchiparea iadului pe pamant? Asta e eticheta crestinismul ce a acaparat lumea? Macar cei care se declara atei au demnitatea de a recunoaste ce altii traiesc deja demult sub masca „crestinismului de mana a saptea”.
Cineva spunea si inclin sa-i dau dreptate: „calea spre iad e pavata cu intentii bune”. Ne batem cu caramida in piept si afirmam ca acea campanie e anti-Dumnezeu, in timp ce traim fiecare doar cu intentiile bune.

Din auzite…

O barca avea o defectiune. Proprietarul a amanat remedierea problemei, pentru ca ii placea foarte mult zicala, „lasa pe maine ce poti face azi, pentru ca maine s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa faci”. Ei bine, cam asa s-a intamplat numai ca s-a adeverit urmatoarea zicere: „reparata maine, scufundata azi”.

Un misionar merge in India. Aici se intalneste cu un vraci si-i spune despre Dumnezeu. Vraciul il intreaba de cat timp stie Evanghelia. Misionarul a raspuns mai mult decat indignat ca, de cand se stie. Vraciul a continuat intrebandu-l daca stramosii lui stiau si ei despre Dumnezeu si despre venirea Fiului Sau in lume. Misionarul a dat acelasi raspuns, adica si ei stiau dintotdeauna acest adevar. Atunci vraciul, fara a sta mult pe ganduri, a intrebat din nou: „De ce n-ati ajuns mai repede daca mesajul este atat de important?”

Intr-o zi Charles Spurgeon primeste vizita unui tanar. Intrebarea care-l framanta pe acest tanar si care i-o adreseaza lui Spugeon era:
– Cand predic, rar se converteste cineva.
– Doar nu te astepti ca de fiecare data cand predici sa se converteasca cineva?! l-a tachinat Spurgeon pe tanar.
– A, sigur ca nu, a raspuns dezarmat tanarul.
– Atunci faca-ti-se dupa credinta ta, a inganat Spurgeon.

Perle D’ale copiilor

Dupa o ora petrecuta in fata casei, pentru a achita bunul cumparat la reducere din Carrefour Era, in care a mers impreuna cu bunicii sai. Dupa ce a decretat ca e prima si ultima oara in incinta magazinului, raspuns dat la intrebarea adresata de o vanzatoare, copilul de 2 ani si jumatate, ajuns acasa si intrebat de mama sa care nu l-a insotit la cumparaturi: „Esti obosit, puiule?” raspunde cu o privire mai mult decat plina de inteles: „Eu da! Dar tu, NU!”

La intrarea in Metro intr-o seara stateau de vorba doua tiganci cu fuste lungi, largi si viu colorate. La aceeasi intrare se potrivesc sa fie in acelasi timp, si o mama cu un baietel. Acesta se intoarce spre mama sa si-i spune: ‘Uite, zice Elias, Doamnele!”

Cand e rost de plecat undeva, pentru ca trebuie sa spun, se da in vant dupa plecari, Elias face o afirmatie tare ciudata, si anume cand trebuie sa insoteasca pe cineva, spune: „Nu pleca fara tine!” Desi i s-a explicat de nenumarate ori ca nu are cum o persoana o data plecata sa plece fara de ea insasi, si ca ar fi corect sa spuna „Nu pleca fara mine”, el continua sa persiste in a folosi aceeasi exprimare. Consolarea a venit intr-una din aceste zile cand am reauzit o intamplare mai veche. Se facea ca un anumit trib ajuns intr-un loc, se aseaza sa astepte. Intrebati ce asteapta, raspund, „asteptam sa ajunga si sufletele noastre”. De ce? pentru ca s-au grabit, iar sufletele se pare ca n-au tinut pasul cu ei. In lumina acestei rememorari mi-a venit si mie sufletul la loc, si pot afirma ca Elias a anticipat un adevar pe care eu inca nu l-am descoperit.

Unborn

Dybbuck-ul vrea sa se nasca! Spiritul malefic, denumit astfel in folclorul iudaic este un suflet ce e prins intre lumea reala si cea de dincolo. Un duh ce n-a ajuns in rai. De parca toate sufletele ajung in loc cu verdeata? Cum e numit raiul, in traditia populara, in care ajungi indiferent de ce ai facut in viata. Important e sa ai pile bune, adica, sa faca cineva un parastas pentru tine. Daca nu ma insel, Mircea Cartarescu avea un eseu pe problema aceasta legata de cei care si-au uitat mortii si a caror duhuri au iesit din mormant pentru ca erau flamande. Un adevarat thriller de data asta redus doar la cuvinte, dar cine stie poate va fi pus in scena, pentru ca are potential la categoria horror.
Dar, sa revenim la „Unborn”, la duhul ce o bantuie pe Casey o tanara ce a trait fara a sti doua adevaruri care-i vor schimba radical viata: 1. existenta unui frate geaman, care a murit inainte de a se naste datorita ei, si 2. ca mama sa pe care o invinuia de abandon, a sfarsit intr-un sanatoriu din pricina duhului fratelui ei care a ucis-o.
Un film in care duhul rau e portretizat in adevarata lui splendoare groteasca. Ce bine ar fi daca ar arata la fel si in viata de zi cu zi. Am sti exact cu cine ne luptam si poate am avea mai mult succes. Insa din pacate duhurile ce bantuie azi lumea n-au trecut prin cabina de machiaj.
Dar cum sa scapi de ceva ce te bantuie atata vreme cat nu ai credinta? Si cand si cei care au crezut, inaintea ta, au sfarsit-o cu viata? Exorcizarea, devine singura solutie! Adica, tot altii sa creada. Finalul insa nu e deloc unul fericit. Oricat se lupta Casey sa scape de acest duh care se joaca cu mintea ei, care se hraneste cu demonul numit „frica”, in final va pierde. Pentru ca acest dybbuck este hotarat sa se nasca.
Care sunt duhurile pe care le alimentam zilnic? Care se hranesc cu sufletele noastre? Frica, mandria, ura, ignoranta, adulterul, violenta, …