Recviemul lui Brahms s-a auzit și la Oradea

Ferice de cei ce vestesc lucrările Tale, căci ei te laudă;
Ferice de cei ce aud vestindu-se despre marile minuni pe care le faci, căci ei pot să te laude;
Ferice de cei ce se îndeletnicesc cu lauda Ta, căci ei se vor bucura de-a pururi de prezența Ta.

Oratorium 2013 s-a încheiat aseară. Într-o interpretare de excepție, Recviemul german a lui Brahms s-a auzit și la Oradea. Voci și instrumente puse laolaltă sub bagheta dirijorului David Gier au deschis ușa cerului, tuturor celor prezenți în Catedrala Romano-Catolică. 

Soliștii serii au fost soprana Georgeta Stoleriu și baritonul Will Hughes. Iar maestrul de cor, nimeni altul decât Ken Tucker.

Recviemul lui Brahms este o lucrare structurată pe șapte părți, cu text integral din Scriptură compus în germană pentru cor mixt, soliști(bariton și soprană) și orchestră. A fost interpretat în primă audiție la Viena în 1867. 

Mesajul lucrării este unul de mângâiere pentru cei ce cunosc vremelnicia vieții. O puternică încredințare în ce va să vină: Cetatea eternă. Recviemul se încheie cu o provocare pentru cei vii, un îndemn la o umblare cu fapte ce-i vor urma atunci când se vor trece spre lumea eternă.


Oratorium la a treia ediție

Proiectul Oratorium a ajuns la cea de-a treia ediție. În perioada 19-28 iulie, 115 muzicieni profesioniști își vor acorda instrumentele și vocile pentru a da glas lucrării corale Recviemul german de Johannes Brahms. Pe lângă cursul de măiestrie, tinerii muzicieni profesioniști vor fi provocați să lege cariera de credința creștină. Cum vor face acest lucru și de unde această dorință de a-i pune împreună, deși provin din diferite colțuri ale țării și de peste hotare, vom afla chiar de la directorul general și totodată maestrul de cor al proiectului Oratorium, Ken Tucker.

I.T. Oratorium se definește prin trei cuvinte cheie: creativitate, comuniune, bucurie. La ele aș adăuga multă, multă repetiție. De câte ore vorbim înainte de prezentarea în fața publicului?

K.T.Proiectul este structurat cu patru zile de repetiții înainte de concertele Brahms, iar cu alte trei zile de repetiție înainte de concertele de muzică de cameră. Când faci o socoteală, acolo sunt vreo 30 de ore de repetiție de om și înmulțești cu 55 la orchestră cu alți 60 la cor. Este întradevăr o investiție impresionantă de timp și de dragoste din partea multor oameni.

I.T. Cum îi adunați pe acești artiști, profesioniști care vin la Oratorium? Sunt aceiași în fiecare ediție sau se schimbă?

K.T. Docenții care vin să dea direcție, cei care sunt profesioniști în orchestre de rang mondial și oameni credincioși, dăruiți Domnului – ei au fost cu mici excepții diferiți de fiecare dată. Sunt câțiva care s-au alăturat de mai multe ori, în moduri care ne-au mirat și pe noi. Am primit legătura cu fiecare dintre oamenii aceștia prin alți cunoscuți, prin Asociația Crescendo International, care este partenerul nostru pentru organizarea acestui proiect și prin contacte pe care le-am avut și eu de-a lungul anilor. De fiecare dată când găsim un astfel de om și are inima deschisă, e gata să vină să muncească din greu și să-și toarne experiența și perspectiva în tinerii de aici, zicem că Dumnezeu a mișcat lucrurile și le-a pregătit. Cât despre participanți, ei sunt studenți de la Conservator, absolvenți de Conservator care cântă deja în coruri, orchestre. Majoritatea sunt tineri. Avem și câțiva liceeni de excepție care sunt pregătiți să se alăture orchestrei. Deci sunt în general tineri muzicieni care rezonează cu ceea ce ne propunem să explorăm un model cristocentric de excelență în cântat.

I.T. Vorbeați de acest model cristocentric; acesta ar fi de fapt scopul proiectului  Oratorium?

K.T. Așa este. Noi credem că are valoare înaintea lui Dumnezeu și pentru inimile noastre; pur și simplu a face muzică, a cânta slava lui Dumnezeu, credem că este un lucru demn și valoros, care merită investiția. Dar în acelaşi timp dincolo de această valoare, ceea ce credem că este  și mai de preț sub aspectul investiției în gândirea oamenilor și pregătirea lor pentru a trăi într-un mod care să aducă roadă. Credem că e important să oferim un model care vine în contradictoriu față de modelul lumii, unde în mijlocul atenției nu este Cristos, ci de multe ori muzica, alteori compozitorul, alteori muzicianul, interpretul și cariera lui. Și toate lucrurile se structurează în jurul acestor valori. Ceea ce propunem noi este că atunci când suntem în Împărăția lui Cristos, El este Împăratul, El este Cel vrednic și capabil să restructureze toată gândirea noastră, valorile noastre, modul nostru de a lucra și de a relaționa cu cei din jurul nostru, motivele pentru care facem muzică. Dorim să oferim modelul acesta tinerilor muzicieni pentru că avem convingerea că numai așa vor putea să fie în pace și liberi pentru a trăi și a face muzică cu bucurie.

I.T. Este greu pentru muzicienii creștini să se afirme într-o filarmonică sau printre ceilalți artiști care nu îmbrățișează credința creștină?

K.T. De multe ori e foarte greu pentru oamenii aceștia. Nu aș spune că e greu să se afirme, pentru că nu lucrăm cu modelul și ținta aceasta. De multe ori este dificil, ca și în alte locuri de muncă, dar poate într-un mod mai accentuat. Sunt lucruri specifice care sunt inconfortabile pentru un om credincios: bârfe, senzualitate, tot soiul de lucruri, să se afle printre oameni care sunt într-o competiție continuă și nesănătoasă, nu aceea care te ajută și-ți dă aripi să mergi mai departe, ci aceea care dărâmă și coboară pe cei din jur. Lucruri de genul acesta într-adevăr fac să fie foarte inconfortabil să lucrezi într-un astfel de mediu. E dificil să-ți câștigi viața ca muzician și lucrul acesta este o provocare în sine pentru orice muzician credincios să facă muzica în ascultare de Dumnezeu și cu încredințarea că El îți va purta de grijă dacă tu cauți mai întâi Împărăția Lui și neprihănirea Lui.

I.T. Ca şi participanți sunt vizați doar cei care îmbrățișează credința creștină sau poate veni oricine să se implice în acest proiect, câtă vreme e muzician?

K.T. Poate să vină oricine să participe. Sunt mai mulți participanți care nu vin neaparat pentru modelul acesta cristocentric, ci pentru că avem docenți absolut grozavi din orchestre foarte importante. Vor experiența de a cânta lucrarea respectivă, și sunt la vârsta la care le prinde bine experiența și contactul cu oamenii aceștia.  Și ca oameni credincioși este important să oferim un proiect care și pe plan cultural este de mare valoare din pricina acestor oameni deosebiţi care se adună împreună și fac un lucru frumos.

I.T. Anul acesta veți interpreta Recviemul german. Brahms a ales textele care sunt în lucrare din Biblie, de fapt. Știu că vor fi proiectate în timpul concertelor. 

 K.T. Unul dintre lucrurile pe care le urmărim de câte ori cântăm este ca și oamenilor care nu sunt neapărat mari cunoscători, dar sunt iubitori ai muzicii clasice, să li se deschidă o ușă înspre aceste valori deosebite pe care Dumnezeu le-a lăsat să ne îmbogățească și  să ne întărească spre a-L cunoaște și a ne închina Lui. De aceea de fiecare dată în Oratorium am pregătit textul tradus în limba română și de data aceasta va fi și în limba maghiară pentru a fi proiectate în timp ce se cântă lucrarea, deși se cântă în germană, limba în care a fost compusă lucrarea. Traducerile în română și în maghiară vor fi proiectate simultan, deci în orice clipă auditoriul va ști exact ce se cântă.

I.T. Ce impact au aceste texte liturgice asupra participanților?

K.T. Am văzut în primele două ediții și în alte proiecte similare că de multe ori muzicienii profesioniști, instrumentiștii în mod deosebit, dar și cu cântăreții se întâmplă așa: ei fac studii muzicale, dar rareori se întâmplă ca cineva să le descifreze sensul acestor lucrări muzicale. De aceea, noi includem de fiecare dată o prezentare într-una din serile din contextul proiectului, pentru ca participanții să înțeleagă exact ce se cântă și legăturile dintre text şi muzică. Am avut chiar instrumentiști din filarmonici  care ne-au spus: „Nu mi-am imaginat că aceasta poate însemna muzica” după ce le-am expus sensul a ceea ce cântăm. Lucrările pe care le-am ales să le facem în aceste trei ediții ale proiectului Oratorium au o foarte mare putere, au adevărul biblic în ele. De aceea, considerăm că este un mare câștig ca și muzicienii participanți să afle ceea ce cântă. Credem că este esențial, pentru o interpretare autentică.

I.T. Pentru că nu putem fi acolo, în atelierul în care se învață, ne-ați putea împărtăși o experiență care vă face să continuați acest proiect, deși timp de doi ani Oratorium nu s-a mai auzit?

K.T. Aș spune în cuvintele unuia dintre docenții din timpul primului primul proiect: „Ceea ce aș vrea să duc înapoi cu mine în orchestra în care lucrez este realizarea aceasta: dacă Dumnezeu ne cheamă să ne dăruim trupul ca o jertfă vie Lui și toată munca pe care o fac în viață trebuie să fie o slujbă de închinare înaintea Lui, atunci când oboiul va da La-ul ca să se acordeze orchestra, de acum încolo n-o să mă mai gândesc: Ah acum începe munca, ci o să mă gândesc: Ah, acum începe închinarea mea.”  

I.T. Cum se adună artiștii de talie mondială la Oratorium, pentru că sunt câteva nume care vă urmăresc încă de la început? Georgeta Stoleriu ar fi unu dintre ele.

K.T. Cum spuneam adineauri și pe noi ne uimește Dumnezeu prin felul în care El adună oamenii aceștia. Sunt oameni care ar putea avea pretenții foarte mari și când lucrează de obicei sunt foarte bine răsplătiți. Aici vin pentru că pur și simplu au pe inimă ceea ce avem și noi, și anume să-L facem cunoscut pe Cristos și să ajutăm muzicienii să ajungă la libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu. Să poată fi eliberați de metehne și poveri pe care lumea le pune pe noi prin păcat și prin modul de gândire şi să devină oameni care fac muzică bucurându-se de creativitate, de comuniunea cu cei din jur și cu Dumnezeu.

I.T. Proiectul Oratorium se va auzi în trei orașe. Cum le-ați ales? Mă gândesc că a fost grea alegerea, sau poate nu?

K.T. Alegerea e determinată de mai mulți factori, dar de data aceasta turneul acesta ne-a permis să nu avem cazări în alte orașe decât în Cluj și lucrul acesta este de mare ajutor, deşi la Oradea o mică parte din participanți vor rămâne peste noapte. Mai important este faptul că avem privilegiul să cântăm în trei biserici istorice deosebit de frumoase, cu acustică bună, locuri în care toți muzicienii aceștia și-ar dori să cânte. Va fi o bucurie să ajungem să cântăm la Biserica Neagră din Brașov, la Biserica reformată cu două turnuri din Cluj și la Catedrala Catolică din Oradea, care este cel mai mare edificiu în stil baroc din toată țara.

I.T. Pentru cei care nu vor putea ajunge veți avea un CD?

K.T. Un CD care va fi oferit spre comercializare nu vom face, de aceea îndemnăm pe toți să se mobilizeze și să vină să petreacă seara aceea împreună cu noi.

I.T. Știu că aveți o noutate anul acesta.

K.T. Modul de muzică de cameră. Am dorit în mod deosebit să oferim unui număr mai mic de participanți ocazia de a lucra mai îndeaproape, mai intens cu docenții noștri și de aceea am gândit modulul acesta. Patru dintre docenți vor fi prezenți deja de vineri aici și vor lucra cu un număr de douăzeci dintre participanții noștrii și vor lucra în ansambluri mici, unde munca este mult mai intensă, răspunderea muzicală pe fiecare muzician este mai mare și vor pregăti concerte care vor avea loc luni seară în 22 iulie la Cluj-Napoca, ca parte a ceea ce am numit-o promenadă muzicală.

I.T. Ce-ar fi de spus pentru cine mai ezită să meargă  la Oratorium și la promenadă  în Cluj?

K.T. Promenada va fi un eveniment cum cred că nu s-a mai organizat aici. Vor fi trei concerte, fiecare până într-o oră, deci nu sunt concerte lungi și fiecare va fi cu muzică diferită. Primul este cu muzică pentru alamă și orgă, al doilea cu muzică pentru instrumente cu coarde și instrumente de suflat din lemn și al treilea este un recital vocal. Sunt în trei locații diferite și este timp de plimbare între ele. Înainte de cel de-al treilea recital un moment deosebit de plăcut va fi servirea unor prăjituri de la EmmaCrema în curtea Muzeului Etnografic. După aceea se urcă în Sala redută de la Muzeul Etnografic și acest recital va încununa seara. Cred că va fi ceva absolut deosebit, pentru că va fi susținut în mare parte de doamna Georgeta Stoleriu. O seară de liduri. Deci, plimbare plăcută, prăjituri de excepție și trei recitaluri care cred că vor fi deosebit de frumoase.

I.T. Iar pentru recviem?

K.T. Recviemul de Brahms este o lucrare care impresionează prin masivitatea ei, prin numărul de muzicieni. Va fi ceva spectaculos. În același timp are o foarte mare putere prin textele biblice pe care este compus, texte care ne vorbesc despre mângâierea lui Dumnezeu, despre nădejdea Învierii, despre biruința peste iad și moarte. Este o lucrare superbă.

I.T. Ferice de cei ce plâng, așa începe…

K.T. …căci ei vor fi mângâiați.

I.T. Cum de ați ales Brahms? Pentru că lucrarea lui e pe de-o parte controversată și în același timp apreciată.

K.T. Da. Ca muzician a trebuit să rezolv în inima mea în urmă cu ani de zile acest lucru. Am toată convingerea că Dumnezeu se folosește de multe ori de lucrări în pofida a ceea ce poate știm sau credem că știm despre autorul lucrărilor. Aceasta poate fi o discuție teologică, dar aceasta este încredințarea mea. Cred că muzicienii credincioși au datoria de a răscumpăra lucrări pe care poate alții le-ar lăsa la o parte pentru ceva ce au auzit despre autorul lucrării. Lucrarea aceasta este plină de adevăruri biblice și muzica devine un hermeneut excepțional al acestor texte; noi credem că dacă o cântăm cu inimă curată înaintea lui Dumnezeu, El va onora această credință a noastră și se folosește de această lucrare chiar dacă este controversată, pentru că Brahms nu a compus-o dintr-o credință personală. Deci asta este încredințarea noastră, că Dumnezeu se folosește chiar și de astfel de lucruri, așa cum s-a putut folosi și de un măgăruș să vorbească.

Imagehttp://yourlisten.com/channel/content/17000674/oratorium_2013


Interviu CBEE despre Ionatan Pirosca – UPDATE

Persona

Puteti gasi AICI interviul despre poetul Ionatan Pirosca pe care l-am acordat ieri Iuliei Tuns pentru Radio CBEE.

Redau mai jos transcrierea editata a acestui interviu.

* * *

Iulia Tuns in dialog cu Danut Manastireanu despre Ionatan Piroșca – 20 mai 2013

De câtă sare e nevoie pentru a da gust sufletului? Se împrăștie și-n jurul lui? Și dacă se împrăștie, se și risipește? Și dacă se risipește se și alterează? Există grade în sărărie date de sărăcie? În Jurnalul de pe Strada Sărăriei (Salt Street Journal) figurează doi bulgări de sare: unul a rămas gust, celălalt are și formă. Unul e Ionatan, celălalt e Dănuț Mănăstireanu.

D.M. Mă onorează apropierea. Cred că este totuși acolo o discrepanță de valoare. Ionatan este foarte sus pe scara valorii și prin ceea ce el a făcut în modul lui unic pentru spațiul evanghelic românesc. Nu cred că mă pot compara cu…

Vezi articol original 2.338 de cuvinte mai mult


Angajatul primăriei în jocul „de-a pasele” cu contribuabilul

Personajul e rupt de realitate. Trăieşte înglobat în propriile probleme. Cel care îi conturbă momentele de respiro petrecute în ghişeele Primăriei e un băgăcios fără sentimente. Cu o mutră înăcrită sau cu o grimasă scursă de pe faţa şi aşa schimonosită de frământări angajatului îi arde de glume. Jocul „de-a pasele” e de-o vârstă cu românul. E practicat în fiecare birou al Primăriei, de angajatul instituţiei şi implicit al contribuabilului.

– De problema dvs. se va ocupa colega doar să revină. E prin zonă. Luaţi loc până-o aşteptaţi.
E cald şi bine. Te aşezi. Cugeţi, că doar vreme e destulă. Afară plouă mocăneşte. De pe haine ţi se preling ultimii picuri de apă. Ceilalţi s-au imprimat. Îţi ştergi ochelarii şi continui să te întrebi cum de ridicarea unei hârtii de la ghişeu cere atâta pregătire. După un răgaz de câteva minute şi o conversaţie dusă în spatele uşilor închise eşti anunţat că s-a găsit hârtia după care ai venit însă există două probleme: 1: nu e de competenţa lor să se amestece, 2: mai trebui să anexezi şi alte documente. Cugeţi.

– Revin în câteva minute cu tot ce mi-aţi cerut.
– Aveţi copii după originale?
Priveşti neputincios la xerox-ul din dreapta ta. Afli că merge destul de greu în timp ce vezi că e folosit fără vreun impediment. Ţi se dă un imbold.
– Veniţi cu actele şi încercăm să le facem.

Din nou sub cerul ce şi-a deschis robinetul. Parcurgi o bună bucată de drum până la dulapul ambulant cu de toate pentru toţi. Maşina. În grabă apuci documentele cerute şi te înapoiezi docil. Hârtiile sunt analizate pe toate părţile. Se iveşte o nouă dilemă. Nu sunt datate recent. Dar pe propria-ţi răspundere sunt acceptate şi aşa. Eşti pasat la un alt birou, pe un alt culoar. Acolo se cere a fi înregistrate în baza de date. Aceeaşi problemă. Data nu e conform directivelor. Îi asiguri că s-a înţeles problema de cei care te-au trimis şi actele sunt numai potrivite. Angajatul te spovedeşte cu o logoree fără sens. Asişti cum hârtiile aduse sunt prinse cu agrafe. Protestezi.

– Sunt originalele!
– Eu de unde să ştiu. Poftim faceţi-vă copii dacă vreţi.

Din nou în hol. Zăreşti angajatul ce ţi-a promis că te ajută cu xeroxul. Ridică din umeri şi te anunţă că sunt prea multe la număr şi te pasează la cel din holul. Ajuns aici citeşti neputincios anunţul „Închis”. Părăseşti clădirea. Te îndrepţi spre colţul străzii unde deasupra unei uşi vechi scrie xerox. Înăuntru o căldură sufocantă. Spaţiul îţi zgândăreşte claustrofobia. Cu nervii încinşi achiţi cei 5 lei şi pleci. Erau doar şase hârtii pe care în urmă cu o săptămână le-ai mai depus o dată în Primărie, doar că la un alt birou, la un alt angajat. Deşi sunt în cadrul aceleiaşi instituţii, pe acelaşi segment de probleme angajaţii împricinaţi nu au nicio legătură între ei pe relaţia de muncă.

Revii la angajatul cu agrafa. Evident deranjat ţi le frunzăreşte din nou, te lasă să aştepţi fără a şti ce urmează. Când întrebi dacă mai ai ceva de făcut ţi se spune să aştepţi. Vei fi răsplătit cu o frântură de hârtie pe care citeşti cu stupoare că termenul de rezolvare a problemei e de o lună. Te miri care problemă? Tot ce ai făcut era să depui nişte acte cerute de ei pentru a le întregi arhiva de date. Confuz întrebi la primul birou dacă acum după îndeplinirea cerinţelor poţi lua hârtia pentru care ai venit. Ţi se răspunde că doar după ce vor fi înregistrate documentele aduse recent şi nu vor exista alte piedici vei putea s-o primeşti. Până atunci va trebui să faci apel la răbdare. Şi uite aşa eşti pasat din nou până la o nouă înfăţişare la unul din prea multele birouri ale Primăriei.


Consumerism

Consumerismul este flagelul care-l ţine prizonier pe tot românul indiferent de condiţia socială. Efectele lui asupra individului au fost redate pe pânză de artista Isa Balog Verly în cadrul expoziţiei desfăşurate ieri la Asociaţia Visual Kontakt. Corpul uman devine un conglomerat de consumabile tehnologice. Mâinile îşi pierd abilitatea de a produce. Mediul înconjurător nu mai abundă în frumuseţi naturale, ci în obicte menite să ne „obtureze mental”. Ochiul e izbit de obiectul accesoriu ce-l defineşte pe individ şi nu de omul în sine. Lucrările se doresc a fi o modalitate de introspecţie pentru privitor şi de ce nu de o poziţionare pro sau contra acestei teme ridicate de artistă.

Fiecare pictură s-a născut dintr-o idee ce a prins contur odată cu primul contact cu pânza. Procesul în sine s-a înscris pe durata a câteva luni datorită spiritului artistic al Isei care începe mai multe lucrări simultan. Unul din motivele practice ar fi cel al uleiurilor ce necesită un anumit timp de uscare.

De loc din Braşov, Isa şi-a continuat pasiunea pentru artă în Cluj unde în 2007 îşi va finaliza masteratul. Cele mai vechi lucrări expuse ieri pentru prima dată la Oradea poartă amprenta acelui an. Pe lângă munca asiduă de artist predă cursuri de desen la Şcoala Populară de Artă din Cluj. A participat la diferite expoziţii colective şi personale cu predilecţie în Cluj, Bucureşti şi Braşov şi a adunat câteva distincţii în ţară şi la Şcoala Superioară de Arte Cornouaille Quimper din Franţa.


Prezentare multimedia sub titlul „Imagini despre imagini”

Ieri seară în prezenţa unui public înţesat cu artişti a avut loc vernisajul expoziţiei multimedia „Imagini despre imagini” realizată de Fekete Tiberiu. Cu jumătate de viaţă trăită în comunism Tibi, cum îi spun prietenii a învăţat o lecţie importantă aceea că omul este amprentat cu imaginile care-l înconjoară. Aşa s-a născut rotirea cubului 3D …


Educaţia copilului tău, sursă de venit pentru alţii

Fiecare părinte îşi doreşte ce e mai bun pentru copilul său. Să fie cât mai bine îmbrăcat, hrănit şi şcolit. Dacă primele două nevoi le împlineşte exclusiv părintele, pe latura învăţăturii pune umărul şi cadrul didactic. Iar cu oferta educaţională tot mai bogată de la an la an dau o mână de ajutor şi firmele care au ca obiect crearea de materiale ajutătoare.