Iuliatuns’s Blog

Astazi s-a dat startul zilelor Toamnei oradene. Dintre atractiile zilei mentionam:

10.00-18.00 la Sala Sporturilor deschiderea Targului International de bunuri Varadinum & Gastro
10.00-22.00 la Lotus Center puteti vedea expozitia de fotografie intitulata “Stropi de frumusete in ploaie”
19.00-20.00 la Libraria Gutenberg va avea loc lansarea romanului “Cartea Soaptelor” a lui Varujan Vosganian
19.00-21.00 la Filarmonica va incepe un Spectacol-Preludiu la dupa-amiaza unui faun, Concert pentru pian si orchestra in sol major, Simfonia a v-a in mi minor

Varujan Vosganian îşi lansează romanul Cartea şoaptelor, recent apărut în colecţia „Fiction Ltd.” de la Polirom, joi 24 septembrie ora 19.00, la LIBRĂRIA GUTENBERG.

Invitaţi: Nicolae Breban
Laurian Stănchescu

Moderatori: Ion Simuţ
Ioan Moldovan

Istoria convoaielor interminabile de surghiuniţi în Cercurile Morţii, în deşertul Deir-ez-Zor, istoria genocidului din 1915 împotriva armenilor, istoria armenilor care au luat drumul exilului îşi află în paginile din Cartea şoaptelor de Varujan Vosganian o ilustrare cu adevărat răvăşitoare.

Cartea şoaptelor începe într-un registru pitoresc, pe o străduţă armenească din Focşaniul anilor ’50 ai secolului trecut, printre aburii cafelei proaspăt prăjite şi miresmele din cămara bunicii Armenuhi, printre bucoavnele şi fotografiile bunicului Garabet.

„Bătrânii armeni ai copilăriei” lui Varujan Vosganian nu au de istorisit întâmplări delectabile, ci fapte de-a dreptul neliniştitoare. Povestind, ei încearcă să se despovăreze de o traumă – a lor şi a predecesorilor.

Nicolae Manolescu spune despre Cartea şoaptelor că este „carte ieşită din comun, nici numai memorialistică, nici numai ficţiune, cu câte ceva din amândouă, şi deopotrivă extraordinară prin modul în care ţese pe canavaua istoriei numeroase destine individuale. Bogată, variată, palpitantă, cartea nu se poate lăsa din mână, pentru arta de povestitor pe care autorul o dovedeşte ca şi pentru interesul documentar al reconstituirii unei istorii tragice.”

Scriitorul Ştefan Agopian consideră că „ scriind acest roman, Varujan Vosganian a câştigat un pariu pe care l-a pus cu el însuşi. Şi, sunt sigur, va câştiga şi pariul cu viitorii lui cititori.”

„Cititorii acestei cărţi – care se deschide cu o evocare cuminte şi caldă a comunităţii armenilor din Focşani văzuţi prin ochii unui copil – vor constata cu uimire că, de la o pagina la alta, ea îţi lărgeşte câmpul vizual şi, populându-se cu sute de personaje memorabile, se transformă într-o extraordinară frescă bântuită de sentimentul tragic al istoriei. Poetul Varujan Vosganian (puţin cunoscut ca atare) o va învălui în pâclele timpului, o va înfiora liric şi îi va dărui mișcare şi măreţie epică. Încât nu e exclus ca această Carte a şoaptelor, care îşi începe acum drumul spre glorie, să fie aşezată, într-un viitor nu prea îndepărtat, printre textele identitare ale poporului armean.” (Eugen Negrici)

Primele date din această scurtă biografie se regăsesc chiar în Cartea şoaptelor. Varujan Vosganian s-a născut la Craiova, la 25 iulie 1958. Copilăria şi adolescenţa şi le-a petrecut la Focşani. A absolvit Liceul „Alexandru Ioan Cuza” din Focşani, apoi Facultatea de Comerţ a Academiei de Studii Economice şi Facultatea de Matematică a Universităţii Bucureşti. Este preşedintele Uniunii Armenilor din Romania şi vicepreşedinte al Uniunii Scriitorilor. Este senator de Iaşi şi între decembrie 2006 şi decembrie 2008 a fost ministru al Economiei şi al Finanţelor. Lucrările sale includ trei volume de poezie – Şamanul albastru (1994), Ochiul cel alb al reginei (2001), Iisus cu o mie de braţe (2005) –, precum şi volumul de nuvele Statuia comandorului (1994), pentru care a primit Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti.

Eveniment organizat de Librăria Gutenberg şi Asociaţia Caritas Eparhial Oradea

(Material realizat in colaborare cu Marius Ivonici si Darius Cornean)

Am întâlnit-o pe scriitoarea Ely Henteş în cadrul taberei ReCreativ desfăşurată în perioada 31 august – 05 septembrie la Dezna în jud. Arad. Mărturia domniei sale expusă participanţilor la prima întâlnire a cercului de artişti creştini din ţară, a smuls lacrimi, dar şi rugăciuni de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru o viaţă transformată. Cancerul şi abandonul soţului au făcut parte din şcoala în care Ely Henteş s-a modelat pentru a da generaţiei tinere o frântură de cer. Cu un tremur în glas şi cu o sfială cum numai oamenii dedicaţii total lui Dumnezeu o au ne-a dezvăluit câte ceva din culisele vieţii de artist.

R: Cum s-a născut această dorinţă de a scrie pentru cei mici?
E.H:Am trecut printr-o perioadă mai grea a vieţii în urmă cu 11 ani. Am fost foarte bolnavă şi în acea perioadă soţul meu a plecat, lăsându-mă singură. Ca să uit acele momente triste şi să scap de singurătate, Dumnezeu mi-a dat de lucru. Duhul Lui mi-a umplut mintea cu tot felul de gânduri sfinte, cu poveşti creştine şi cu idei despre anumite personaje. Astfel au apărut poveştile pentru copii. Alături de ele am compus şi un grupaj de eseuri care încă nu au văzut lumina tiparului. Prin harul lui Dumnezeu în ultimii ani au apărut 6 volume de poveşti pentru copii.

R: Într-una din poveşti o găsim pe Cica, cine este ea?
E.H: Cica este sora mea mai mare. Lena sunt eu, Mari este sora mea mai mică şi apoi binenţeles sunt personaje pe care le-am întâlnit. Majoritatea poveştilor sunt rupte din realitate, nu de realitate.

R: Ce găsim în aceste povestioare pentru copii?
E.H.Fiecare poveste îşi are tâlcul ei. Poveştile încep cu un verset din Biblie şi se termină cu o concluzie creştină. Vă dau un exemplu:
“Dragii mei, chiar şi în facerea binelui este bine să fim călăuziţi de Dumnezeu, altfel putem să lucrăm fără înţelepciune. Cireşul putea să ajungă în foc dacă nu apela la ajutorul Stăpânului – singurul care de altfel putea să-l salveze de la o moarte sigură. La fel este şi în viaţa de credinţă când dintr-o neveghere putem fi uşor învăluiţi de păcat şi s-o sfârşim rău de tot. Fie să ne lăsăm luminaţi la tot pasul de lumina Adevărului.” Concluzia este din povestea cu cireşul neveghetor care s-a lăsat învăluit de iederă. Aceasta l-a înfăşurat atât de tare încât cireşul n-a mai putut să dea roade.

R: Aveţi în pregătire o surpriză pentru cei mici, şi nu numai?
E.H. Da, un album ce cuprinde 60 de poezii creştine, uşor de memorat cu un mesaj profund. Fiecare poezie va fi însoţită şi de un desen drăguţ.

R: Pe când să aşteptăm albumul de poezie?
E.H. Sper să apară la sfârşitul lunii septembrie.

R. Am vorbit de poezie, poveşti, dar n-am amintit nimic de teatru. De unde pasiunea pentru teatru?
E.H. Ideea de teatru s-a desprins încă din copilăria mea. Căutam fericirea. În familie n-am aflat-o decât prea puţin. Eram printre singurii din sat care aveam televizor şi îmi făcea impresia că acele personaje(cântăreţii sau actorii) prezentate pe micul ecran sunt tare fericite. Pentru că aveam un talent nativ am început să-l dezvolt. La început jucam în piesele din şcoală, în montaje artistice cum era pe vremea aceea. Apoi am dat examen la Teatrul de Păpuşi din Târgul Mureş. Îmi aduc aminte că erau doar trei locuri şi era o concurenţă foarte, foarte mare. Veneam de la ţară de undeva de pe Valea Gurghiului pentru a susţine examenul la Târgu Mureş. Când am văzut atâta popor aşteptând să intre în examen mi-am zis e imposibil să reuşesc. Şi totuşi… am reuşit. Am lucrat o vreme la Teatrul de Păpuşi. În paralel făceam cursuri de actorie şi dicţie. Apoi am lucrat ca impresar la Teatrul de Stat. A urmat o tăcere în care n-am mai scris, n-am mai jucat în piese de teatru. Dumnezeu a investit în mine aceşti talanţi, însă eu i-am folosit iniţial cum nu trebuia. Totuşi în final i-am pus în negoţ acolo unde le era locul. La Radio Vocea Evangheliei din Oradea am început să joc în teatrul radiofonic “Descătuşat”.

R. Aţi început prin a juca în teatrul laic, dar aţi sfârşit în a interpreta roluri într-un teatru radiofonic cu mesaj creştin. Ce personaje jucaţi în “Descătuşat”?
E.H. Rolul îl aflăm când intrăm în studio. D-l Eugen Ţugulea fost director la Teatrul de Stat din Oradea ne pregăteşte oarecum în ce priveşte intrepretarea, intonaţia, tempoul vocii. De multe ori aveam temeri că nu va ieşi bine. În drum spre radio mă rugam şi spuneam: “Doamne fă ca vocea mea să atingă inimi, să vindece chiar. Iar mâinile mele să fie o binecuvântare pentru cei cu care lucrez.” Am fost plăcut surprinsă să fiu recunoscută după voce de mai multe ori de diferite persoane din ţară care ascultă teatrul creştin. Mi s-a spus “vocea dvs. mă vindecă ori de câte ori vă ascult”. Aceeaşi remarcă am auzit-o şi de la alte persoane. Nu pot decât să înalţ numele lui Dumnezeu pentru că efectiv s-a materializat rugăciunea mea.

Alături de cântăreaţa Ligia Bodea şi scriitoarea Ligia Seman, d-na Ely Henteş este implicată în conferinţele dedicate femeilor pe care le susţin atât în ţară cât şi în străinătate.