Ai introdus parola pentru a-ţi accesa poşta electronică. Printre zecile de mail-uri primite te-ai trezit şi cu unul de la un amic pe care nu l-ai văzut demult. Fericit că în sfârşit printre rânduri vei găsi şi invitaţia la o şuetă în doi începi să citeşti pe nerăsuflate. Realizezi în cel mai scurt timp că aşteptările ţi-au fost zdruncinate. De fapt mailul este un apel de a retrimite mesajul măcar altor 10 persoane din lista ta de cunoscuţi în vederea unui „bine” viitor.
O fetiţă va muri fără cutare intervenţie chirurgicală, un băieţel are nevoie de o operaţie pe cord, şi alte cazuri cu adevărat dramatice toate ţi se promit că vor fi rezolvate cu simpla ta participare. Ai primit, dai mai departe şi instantaneu contul bancar al respectivilor loviţi de soartă va fi umplut cu banii necesari. Lucrurile însă stau cu totul altfel. Nimeni, nu stă să numere mail-urile trimise de tine sau de altcineva, şi cu atât mai puţin să şi scoată banii necesari. De ce? Pentru că nu există o monitorizare în acest sens.
Cu alte cuvinte ai plimbat o poveste prin casele prietenilor tăi în speranţa rescrierii ei cu un happy end, fără ca măcar protagonistul ei să fi existat sau să fi avut parte de banul tău. Şi totuşi iluzia pe care o hrănim de a fi pus umărul la nevoile aproapelui nu ne-o însuşim ca spam.



