Doamne învaţă-mă să-mi drămuiesc bine timpul pe care mi l-ai dat aici, să nu-l irosesc în zadar crezând că poate te-ai răzgândit să Te mai întorci sau că oricum sunt prea tânără să mor. La început de an privind în urmă şi contabilizând eşecurile în planurile de a mă apropia de Tine, îţi încredinţez dorinţa mea, pentru că aşa cum ai văzut la capitolul statornicie am rămas repetentă.
Iubirea vrăjmaşilor şi iertarea celor ce m-au rănit e un test prea greu Doamne. Ştiu însă că nu-l poţi îndepărta din viaţa unui copil de-al Tău, aşa că îţi cer ajutorul din nou. Încercările deşi îmi clădesc caracterul încă nu le pot accepta pe deplin. Doamne, iartă îndrăzneala de aţi vorbi astfel, dar Tu deja ştii prea bine ce gândesc înainte de mă putea exprima. Aş vrea să pui în mine o dragoste autentică pentru Tine şi pentru cei de lângă mine aşa cum doar Tu ştii s-o arăţi. Şi te mai rog ceva, să-mi faci bucuria de a fi un lucrător în via Ta.
Mulţumesc Doamne.
Amin.