Angajatul primăriei în jocul „de-a pasele” cu contribuabilul

Personajul e rupt de realitate. Trăieşte înglobat în propriile probleme. Cel care îi conturbă momentele de respiro petrecute în ghişeele Primăriei e un băgăcios fără sentimente. Cu o mutră înăcrită sau cu o grimasă scursă de pe faţa şi aşa schimonosită de frământări angajatului îi arde de glume. Jocul „de-a pasele” e de-o vârstă cu românul. E practicat în fiecare birou al Primăriei, de angajatul instituţiei şi implicit al contribuabilului.

- De problema dvs. se va ocupa colega doar să revină. E prin zonă. Luaţi loc până-o aşteptaţi.
E cald şi bine. Te aşezi. Cugeţi, că doar vreme e destulă. Afară plouă mocăneşte. De pe haine ţi se preling ultimii picuri de apă. Ceilalţi s-au imprimat. Îţi ştergi ochelarii şi continui să te întrebi cum de ridicarea unei hârtii de la ghişeu cere atâta pregătire. După un răgaz de câteva minute şi o conversaţie dusă în spatele uşilor închise eşti anunţat că s-a găsit hârtia după care ai venit însă există două probleme: 1: nu e de competenţa lor să se amestece, 2: mai trebui să anexezi şi alte documente. Cugeţi.

- Revin în câteva minute cu tot ce mi-aţi cerut.
- Aveţi copii după originale?
Priveşti neputincios la xerox-ul din dreapta ta. Afli că merge destul de greu în timp ce vezi că e folosit fără vreun impediment. Ţi se dă un imbold.
- Veniţi cu actele şi încercăm să le facem.

Din nou sub cerul ce şi-a deschis robinetul. Parcurgi o bună bucată de drum până la dulapul ambulant cu de toate pentru toţi. Maşina. În grabă apuci documentele cerute şi te înapoiezi docil. Hârtiile sunt analizate pe toate părţile. Se iveşte o nouă dilemă. Nu sunt datate recent. Dar pe propria-ţi răspundere sunt acceptate şi aşa. Eşti pasat la un alt birou, pe un alt culoar. Acolo se cere a fi înregistrate în baza de date. Aceeaşi problemă. Data nu e conform directivelor. Îi asiguri că s-a înţeles problema de cei care te-au trimis şi actele sunt numai potrivite. Angajatul te spovedeşte cu o logoree fără sens. Asişti cum hârtiile aduse sunt prinse cu agrafe. Protestezi.

- Sunt originalele!
- Eu de unde să ştiu. Poftim faceţi-vă copii dacă vreţi.

Din nou în hol. Zăreşti angajatul ce ţi-a promis că te ajută cu xeroxul. Ridică din umeri şi te anunţă că sunt prea multe la număr şi te pasează la cel din holul. Ajuns aici citeşti neputincios anunţul „Închis”. Părăseşti clădirea. Te îndrepţi spre colţul străzii unde deasupra unei uşi vechi scrie xerox. Înăuntru o căldură sufocantă. Spaţiul îţi zgândăreşte claustrofobia. Cu nervii încinşi achiţi cei 5 lei şi pleci. Erau doar şase hârtii pe care în urmă cu o săptămână le-ai mai depus o dată în Primărie, doar că la un alt birou, la un alt angajat. Deşi sunt în cadrul aceleiaşi instituţii, pe acelaşi segment de probleme angajaţii împricinaţi nu au nicio legătură între ei pe relaţia de muncă.

Revii la angajatul cu agrafa. Evident deranjat ţi le frunzăreşte din nou, te lasă să aştepţi fără a şti ce urmează. Când întrebi dacă mai ai ceva de făcut ţi se spune să aştepţi. Vei fi răsplătit cu o frântură de hârtie pe care citeşti cu stupoare că termenul de rezolvare a problemei e de o lună. Te miri care problemă? Tot ce ai făcut era să depui nişte acte cerute de ei pentru a le întregi arhiva de date. Confuz întrebi la primul birou dacă acum după îndeplinirea cerinţelor poţi lua hârtia pentru care ai venit. Ţi se răspunde că doar după ce vor fi înregistrate documentele aduse recent şi nu vor exista alte piedici vei putea s-o primeşti. Până atunci va trebui să faci apel la răbdare. Şi uite aşa eşti pasat din nou până la o nouă înfăţişare la unul din prea multele birouri ale Primăriei.

Consumerism

Consumerismul este flagelul care-l ţine prizonier pe tot românul indiferent de condiţia socială. Efectele lui asupra individului au fost redate pe pânză de artista Isa Balog Verly în cadrul expoziţiei desfăşurate ieri la Asociaţia Visual Kontakt. Corpul uman devine un conglomerat de consumabile tehnologice. Mâinile îşi pierd abilitatea de a produce. Mediul înconjurător nu mai abundă în frumuseţi naturale, ci în obicte menite să ne „obtureze mental”. Ochiul e izbit de obiectul accesoriu ce-l defineşte pe individ şi nu de omul în sine. Lucrările se doresc a fi o modalitate de introspecţie pentru privitor şi de ce nu de o poziţionare pro sau contra acestei teme ridicate de artistă.

Fiecare pictură s-a născut dintr-o idee ce a prins contur odată cu primul contact cu pânza. Procesul în sine s-a înscris pe durata a câteva luni datorită spiritului artistic al Isei care începe mai multe lucrări simultan. Unul din motivele practice ar fi cel al uleiurilor ce necesită un anumit timp de uscare.

De loc din Braşov, Isa şi-a continuat pasiunea pentru artă în Cluj unde în 2007 îşi va finaliza masteratul. Cele mai vechi lucrări expuse ieri pentru prima dată la Oradea poartă amprenta acelui an. Pe lângă munca asiduă de artist predă cursuri de desen la Şcoala Populară de Artă din Cluj. A participat la diferite expoziţii colective şi personale cu predilecţie în Cluj, Bucureşti şi Braşov şi a adunat câteva distincţii în ţară şi la Şcoala Superioară de Arte Cornouaille Quimper din Franţa.

Prezentare multimedia sub titlul „Imagini despre imagini”

Ieri seară în prezenţa unui public înţesat cu artişti a avut loc vernisajul expoziţiei multimedia „Imagini despre imagini” realizată de Fekete Tiberiu. Cu jumătate de viaţă trăită în comunism Tibi, cum îi spun prietenii a învăţat o lecţie importantă aceea că omul este amprentat cu imaginile care-l înconjoară. Aşa s-a născut rotirea cubului 3D …

Educaţia copilului tău, sursă de venit pentru alţii

Fiecare părinte îşi doreşte ce e mai bun pentru copilul său. Să fie cât mai bine îmbrăcat, hrănit şi şcolit. Dacă primele două nevoi le împlineşte exclusiv părintele, pe latura învăţăturii pune umărul şi cadrul didactic. Iar cu oferta educaţională tot mai bogată de la an la an dau o mână de ajutor şi firmele care au ca obiect crearea de materiale ajutătoare.