Donarea de sânge

Caravana de donare de sânge 2010 şi-a făcut bilanţul azi după cinci zile de activitate mobilă în Suplacul de Barcău şi Oradea cu un număr de peste 40 de donatori. Gestul acestora a fost unul benevol, nerenumerat şi umanitar. Autobuzul de ultimă generaţie ce a fost gazdă primitoare pentru cei care au răspuns de la prima iniţiativă a acestei acţiuni este unul din cele cinci achiziţionate de Ministerul Sănătăţii şi va rămâne disponibil pentru zona de Vest.

Să nu ucizi

Dacă eşti din Timişoara sau eşti în trecere prin oraş dă o fugă la vernisajul expoziţiei “Să nu ucizi” care începe la ora 18:00, la Galeria Timco. Lucrările expuse sunt create de 75 artişti consacraţi şi debutanţi, cu alte cuvinte vei avea ce să vezi. După … te aşteptăm să ne împărtăşeşti opiniile cu privire la eveniment.

De ce îmi place ziua de luni

În premieră la Primăria Oradea a fost lansată ieri cartea „De ce îmi place ziua de luni” scrisă de omul de afaceri John Beckett. Evenimentul a fost continuat printr-o prezentare făcută de autor într-un cerc mai restrâns în mijlocul oamenilor de afaceri creştini.

Dilema „cum să reuşeşti în afaceri fără să-ţi vinzi sufletul” este rezolvată de …

România de marcă chinezească

Publicul iubitor de frumos a venit pentru prima dată în contact cu „România made in China”, ieri după-masă la Galeria Konstant din Oradea. Tovarăşul şi Mao au fost firul roşu prezent în lucrările celor cinci artişti. Amănunt remarcabil dacă luăm în calcul faptul că până la momentul deschiderii expoziţiei artiştii îşi cunoşteau doar propriile lucrări. Potrivirea a fost făcută în mare taină de curatorul Cosmin Năsui. Restul aici

Ploaia-i dă târcoale

Ieri în jurul orei 17:00 printre câţiva picuri de ploaie a fost ridicat Turnul Babel pe corso în apropierea Agenţiei de Voiaj. Sculptura de lemn realizată de artistul Eltes Barna reprezintă tema ediţiei din acest an a Festivalului de Film de Animaţie Metrion 2010. Trecătorii aflaţi la momentul ancorării monumentului au putut vedea măiestria artistului care-şi definitiva opera la care a muncit o săptămână.

Sculptura îşi va găsi odihna şi va fi ferită de intemperiile vremii la sfârşitul zilelor festivalului ce se va desfăşura în perioada 27-31 octombrie ac. în Cinematograful Libertatea. Nemeth Laszlo, unul dintre organizatorii acestui eveniment ne spunea că urmează să fie tratată cu o soluţie pentru a fi protejată. Se pare însă că ploaia le-a luat-o înainte.

Ai grijă, traficul de persoane există!

Proiectul „Tineri orădeni, împotriva traficului de persoane” început în luna iunie s-a finalizat ieri printr-un gest inedit. În Galeria Hypermarketului Real, 47 de tineri de la diferite licee din oraş au „îngheţat” preţ de trei minute. Pentru mai multe detalii vezi aici

O poveste fără punct şi virgulă

Aşa se intitula o poveste peste care am dat în Dilematix şi care face tot timpul pentru a fi citită.
Bucuraţi-vă de ea.

Un brand „Cristian Popescu”, vă rog!

Fără a şti prea multe despre Cristian Popescu m-am trezit ademenită de o carte ce respira aerul poetului aruncată la întâmplare printre altele. Ofertă imbatabilă la cultură. Preţul, … de-a dreptul ofensator. Dar pentru Popescu trecut într-o altă lume, plecat prea devreme, nu cu tramvaiul 26, ci cu cel numit Moarte, valoarea operei lăsate în urmă nu se măsoară în parale. Şi apoi fie vorba între noi nici n-a lăsat prea mult, calitatea e însă indiscutabilă.

„Un tramvai numit Popescu” căci despre ea e vorba te lasă mut de uimire în faţa naturaleţii percepţiei existenţei umane limitate de timp şi spaţiu. Moartea se îmbină cu festinul nunţii, cu visele ce te pot sufoca răpindu-te lumii. Fără a te priva de bucuria lecturii. Cel prea Înalt e Regizorul. Omul e o marionetă în mâinile Lui. Viaţa e filmată. Cameramanii sunt cerul şi pământul, cu alte cuvinte ne iau în cadru pretutindeni. Un soi de paparazzi, dar cu altă motivaţie.

Perna cu pământ m-a fascinat de la prima lectură. Uzanţa … pentru acomodare. Ţărâna e tributară sieşi, cu toate că ne amintim de acest amănunt când ne contopim cu ea. Pagină după pagină ai impresia că moartea s-a aşternut lângă tine mirându-se şi ea la frumuseţea proprie ei apropieri.

Cristian Popescu un nume enervant de comun, iar în spatele lui atâţia alţii, dincolo şi mai mulţi. Cum ar fi să facem branduri de nume atunci când s-ar preta la o înregistrare notabilă? Popescu Cristian figurează a fi în viaţă şi se ocupă cu fotografia, cântul, şi alte cele. Nu demult l-am întâlnit şi pe Octavian Goga pe când tocmai întorcea a 14-a filă a vieţii. Legat de ani Popescu poetul îi înţelege prin prisma pildei talanţilor. Un suflet călător, un joc de cifre: 26, 36; 59, 95. Şi cu brandul cum rămâne?

Spam-ul filantrop

Ai introdus parola pentru a-ţi accesa poşta electronică. Printre zecile de mail-uri primite te-ai trezit şi cu unul de la un amic pe care nu l-ai văzut demult. Fericit că în sfârşit printre rânduri vei găsi şi invitaţia la o şuetă în doi începi să citeşti pe nerăsuflate. Realizezi în cel mai scurt timp că aşteptările ţi-au fost zdruncinate. De fapt mailul este un apel de a retrimite mesajul măcar altor 10 persoane din lista ta de cunoscuţi în vederea unui „bine” viitor.

O fetiţă va muri fără cutare intervenţie chirurgicală, un băieţel are nevoie de o operaţie pe cord, şi alte cazuri cu adevărat dramatice toate ţi se promit că vor fi rezolvate cu simpla ta participare. Ai primit, dai mai departe şi instantaneu contul bancar al respectivilor loviţi de soartă va fi umplut cu banii necesari. Lucrurile însă stau cu totul altfel. Nimeni, nu stă să numere mail-urile trimise de tine sau de altcineva, şi cu atât mai puţin să şi scoată banii necesari. De ce? Pentru că nu există o monitorizare în acest sens.

Cu alte cuvinte ai plimbat o poveste prin casele prietenilor tăi în speranţa rescrierii ei cu un happy end, fără ca măcar protagonistul ei să fi existat sau să fi avut parte de banul tău. Şi totuşi iluzia pe care o hrănim de a fi pus umărul la nevoile aproapelui nu ne-o însuşim ca spam.