S’a ispravit!

“Imparatul Iudeilor” a murit.
“Ia-L, Ia-L, rastigneste-L!”, “Sa rastignesc pe Imparatul vostru?” le-a zis Pilat. Preotii cei mai de seama au raspuns: “Noi n’avem alt imparat decat pe Cezarul!”

Chiar si preotii mint? Se slujesc de neadevar pentru a se pune bine cu romanii, cei care guvernau in vremea aceea!
Pilat decide sa-I incredinteze soarta in mana poporului. Credea ca astfel va fi scapat de sangele nevinovat al lui Hristos. Avertizat sa nu-i faca niciun rau, Pilat totusi comite o greseala fatala. In ciuda faptului ca a umblat printre ei, a facut minuni, a dat invatatura buna, a trait cu adevarat o viata neprihanita Hristos a fost RASTIGNIT.

“Preotii cei mai de seama ai Iudeilor au zis lui Pilat: “Nu scrie: “Imparatul Iudeilor”. Ci scrie: “Eu sunt Imparatul Iudeilor”. “Ce am scris, am scris”, a raspuns Pilat.

Cu totii s-au lepadat de El, de la poporul care cu doar cateva zile inainte il aclama ca pe un Imparat, la preotii ce i-au dorit moartea de la inceput, pana la ucenicii Sai. Au umblat cu El trei ani de zile, si in tot acest timp nu L-au cunoscut. Iuda L-a vandut pentru 30 de arginti, Petru s-a blestemat ca nu-L cunoaste, toti ceilalti ucenici s-au ascuns de frica sa nu fie ucisi si ei alaturi de El. TRADARE, pana la capat.
Dar nu putea El, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu sa scape de moarte?
Evreii aduceau jertfe repetate lui Dumnezeu, fara a-i schimba, fara a-i face mai buni. Singura solutie era o jertfa perfecta, care sa fie adusa o singura data si sa acopere pacatul intregii omeniri, prezente si viitoare. Unicul Dumnezeu-Om ce putea face acest lucru era Hristos.

“Era cam pe la ceasul al saselea. Si s’a facut intunerec, si perdeaua dinlauntrul Templului s’a rupt prin mijloc. Isus a strigat cu glas tare:”tata in mainile Tale imi incredintez duhul!” Si cand a zis aceste vorbe, Si-a dat duhul. Sutasul, cand a vazut ce se intamplase, a slavit pe Dumnezeu, si a zis: ” Cu adevarat, omul acesta era neprihanit!” Si tot norodul, care venise la privelistea aceea, cand au vazut cele intamplate, s’a intos, batandu-se in piept”.

Sutasul fara sa asiste la invierea lui Isus a realizat ca era neprihanit. Si Iuda a ajuns la aceeasi concluzie, insa vina pacatului l-a coplesit intr’atat ca s-a spanzurat. Din nou, tradare pana la capat. Daca astazi ne amintim de suferintele si moartea Lui, duminica vom putea celebra invierea Sa. Ce vom face insa cu sangele Lui? Va fi pentru condamnarea sau pentru mantuirea sufletelor noastre? Pentru Iuda, Pilat, preotii cei mai de seama, sangele lui Hristos le-a adus condamnarea.
De ceea, de ceea ce credem sau vom crede in viitor va depinde condamnarea sau mantuirea noastra.