Campania anti-Dumnezeu ne-a acaparat inainte de fi demarata

Marea Britanie, Spania, Australia, Italia, Canada au primit mesajul anti-Dumnezeu prin afisarea acestuia pe mijloacele de transport in comun:”There’s probably no God. Now stop worring and enjoy your life”.
Campania agresiva demarata inca de la inceputul anului a cuprins ca un flagel tarile amintite, fara prea multa opozitie din partea crestinilor. Insa o companie de transport din Zagreb a anulat campania ateista in ciuda acceptarii ei in prealabil, invocand urmatorul motiv „orice reclama care poate fi înteleasa ca un atac direct asupra alegerii morale, religioase sau politice ale cetatenilor.“ Si ateii au facut o alegere si ei s-au simtit ofensati se pare pentru ca nu-si pot exprima liber opiniile si sunt mereu pusi la zid de catre crestini.
Dar care crestini? Cei care infunda barurile, cei care ii gasesti in bordelurile de prin toata lumea, cei care fac prezenta scenica in biserica la Pasti si la Craciun, cei care mint cu seninatatea celui care spune mereu adevarul, cei care si-au transformat altarul familiei in intruchiparea iadului pe pamant? Asta e eticheta crestinismul ce a acaparat lumea? Macar cei care se declara atei au demnitatea de a recunoaste ce altii traiesc deja demult sub masca “crestinismului de mana a saptea”.
Cineva spunea si inclin sa-i dau dreptate: “calea spre iad e pavata cu intentii bune”. Ne batem cu caramida in piept si afirmam ca acea campanie e anti-Dumnezeu, in timp ce traim fiecare doar cu intentiile bune.

Din auzite…

O barca avea o defectiune. Proprietarul a amanat remedierea problemei, pentru ca ii placea foarte mult zicala, “lasa pe maine ce poti face azi, pentru ca maine s-ar putea sa nu mai fie nevoie sa faci”. Ei bine, cam asa s-a intamplat numai ca s-a adeverit urmatoarea zicere: “reparata maine, scufundata azi”.

Un misionar merge in India. Aici se intalneste cu un vraci si-i spune despre Dumnezeu. Vraciul il intreaba de cat timp stie Evanghelia. Misionarul a raspuns mai mult decat indignat ca, de cand se stie. Vraciul a continuat intrebandu-l daca stramosii lui stiau si ei despre Dumnezeu si despre venirea Fiului Sau in lume. Misionarul a dat acelasi raspuns, adica si ei stiau dintotdeauna acest adevar. Atunci vraciul, fara a sta mult pe ganduri, a intrebat din nou: “De ce n-ati ajuns mai repede daca mesajul este atat de important?”

Intr-o zi Charles Spurgeon primeste vizita unui tanar. Intrebarea care-l framanta pe acest tanar si care i-o adreseaza lui Spugeon era:
- Cand predic, rar se converteste cineva.
- Doar nu te astepti ca de fiecare data cand predici sa se converteasca cineva?! l-a tachinat Spurgeon pe tanar.
- A, sigur ca nu, a raspuns dezarmat tanarul.
- Atunci faca-ti-se dupa credinta ta, a inganat Spurgeon.

Perle D’ale copiilor

Dupa o ora petrecuta in fata casei, pentru a achita bunul cumparat la reducere din Carrefour Era, in care a mers impreuna cu bunicii sai. Dupa ce a decretat ca e prima si ultima oara in incinta magazinului, raspuns dat la intrebarea adresata de o vanzatoare, copilul de 2 ani si jumatate, ajuns acasa si intrebat de mama sa care nu l-a insotit la cumparaturi: “Esti obosit, puiule?” raspunde cu o privire mai mult decat plina de inteles: “Eu da! Dar tu, NU!”

La intrarea in Metro intr-o seara stateau de vorba doua tiganci cu fuste lungi, largi si viu colorate. La aceeasi intrare se potrivesc sa fie in acelasi timp, si o mama cu un baietel. Acesta se intoarce spre mama sa si-i spune: ‘Uite, zice Elias, Doamnele!”

Cand e rost de plecat undeva, pentru ca trebuie sa spun, se da in vant dupa plecari, Elias face o afirmatie tare ciudata, si anume cand trebuie sa insoteasca pe cineva, spune: “Nu pleca fara tine!” Desi i s-a explicat de nenumarate ori ca nu are cum o persoana o data plecata sa plece fara de ea insasi, si ca ar fi corect sa spuna “Nu pleca fara mine”, el continua sa persiste in a folosi aceeasi exprimare. Consolarea a venit intr-una din aceste zile cand am reauzit o intamplare mai veche. Se facea ca un anumit trib ajuns intr-un loc, se aseaza sa astepte. Intrebati ce asteapta, raspund, “asteptam sa ajunga si sufletele noastre”. De ce? pentru ca s-au grabit, iar sufletele se pare ca n-au tinut pasul cu ei. In lumina acestei rememorari mi-a venit si mie sufletul la loc, si pot afirma ca Elias a anticipat un adevar pe care eu inca nu l-am descoperit.

Unborn

Dybbuck-ul vrea sa se nasca! Spiritul malefic, denumit astfel in folclorul iudaic este un suflet ce e prins intre lumea reala si cea de dincolo. Un duh ce n-a ajuns in rai. De parca toate sufletele ajung in loc cu verdeata? Cum e numit raiul, in traditia populara, in care ajungi indiferent de ce ai facut in viata. Important e sa ai pile bune, adica, sa faca cineva un parastas pentru tine. Daca nu ma insel, Mircea Cartarescu avea un eseu pe problema aceasta legata de cei care si-au uitat mortii si a caror duhuri au iesit din mormant pentru ca erau flamande. Un adevarat thriller de data asta redus doar la cuvinte, dar cine stie poate va fi pus in scena, pentru ca are potential la categoria horror.
Dar, sa revenim la “Unborn”, la duhul ce o bantuie pe Casey o tanara ce a trait fara a sti doua adevaruri care-i vor schimba radical viata: 1. existenta unui frate geaman, care a murit inainte de a se naste datorita ei, si 2. ca mama sa pe care o invinuia de abandon, a sfarsit intr-un sanatoriu din pricina duhului fratelui ei care a ucis-o.
Un film in care duhul rau e portretizat in adevarata lui splendoare groteasca. Ce bine ar fi daca ar arata la fel si in viata de zi cu zi. Am sti exact cu cine ne luptam si poate am avea mai mult succes. Insa din pacate duhurile ce bantuie azi lumea n-au trecut prin cabina de machiaj.
Dar cum sa scapi de ceva ce te bantuie atata vreme cat nu ai credinta? Si cand si cei care au crezut, inaintea ta, au sfarsit-o cu viata? Exorcizarea, devine singura solutie! Adica, tot altii sa creada. Finalul insa nu e deloc unul fericit. Oricat se lupta Casey sa scape de acest duh care se joaca cu mintea ei, care se hraneste cu demonul numit “frica”, in final va pierde. Pentru ca acest dybbuck este hotarat sa se nasca.
Care sunt duhurile pe care le alimentam zilnic? Care se hranesc cu sufletele noastre? Frica, mandria, ura, ignoranta, adulterul, violenta, …

Luther-ul Romaniei – Dumitru Cornilescu

“Nu e nici o originalitate sa observi ca noile generatii, pretuiesc valorile dispretuite ieri, si dispretuiesc, la randu-le, valorile prezente.” spunea G. Calinescu, si mare adevar graia.
Pe www.resursecrestine.ro puteti gasi un documentar despre viata lui Cornilescu, cel care a tradus Biblia pe intelesul celor ce vor s-o citeasca.

Twilight

Filmul prezinta o poveste de iubire ireala dintre un vampir si o fiinta umana. Tabloul tipic de familie americana, razbate si in Twilight. Parintii divortati, iar adolescentul(a) ce trebuie sa aleaga sa stea pe rand cu unul din parinti. Bella va locui cu tatal ei in Forks pentru ca mama sa recasatorita sa poate avea parte de un moment de respiro. Continuandu-si studiile la un liceu din Forks este fascinata de Edward care este un mister pentru toti. Raceala manifestata la inceput de Edward, forta sa, lipsa de la scoala timp de mai multe zile, refuzul sau de a consuma alimente sau lichide, ii starnesc curiozitatea lui Bella. Persistenta sa in a afla adevarul despre Edward si familia sa, o imping in capcana iubirii. In timp ce iubirea lor se infiripa, orasul e ingrozit de crimele ce apar, fara a lasa nici cel mai mic indiciu cu privire la autorul lor. Bella descopera ca familia lui Edward desi vampiri, se considerau a fi vegetarieni pentru ca nu consumau sange uman, insa in zona mai locuiau si altii care-si devorau victimele umane. Singurul lucru pe care Bella il dorea cu ardoare in ciuda suferintei fizice prin care trece, era de a ramane cu Edward pentru totdeauna, stiind ca el era nemuritor.
Povestea incepe si se termina cu aceeasi intrebare retorica, cum isi va sfarsi viata? Ar prefera sa si-o dea pentru fiinta pe care o iubea, insa ce ar deveni? Un monstru!
Cu alte cuvinte, cui vrei sa-ti vinzi sufletul?

Simbolistica corpului luminos neterestru, numit “STEA”

De la Walk of Fame şi până la emblema Mercedes-Benz, de la promisiunile făcute de Dumnezeu lui Avram cu privire la numărul urmaşilor săi şi până la călăuza magilor înspre Betleem, stelele poartă cu ele un mister şi o semnificaţie. Steagul poporului ales de Dumnezeu, Israel poartă simbolul stelei, pe lângă alte 59 de state care au adoptat acest simbol în emblema lor naţională.
Steaua lui David, a apărut ca simbol în 800-600 î.H., iar ca reprezentare într-o sinagogă din Capernaum în 200 A.D. Simbolistica biblică pentru “stea” oscilează între simbol al apostoliei, al Mântuitorului care era considerat a fi “Steaua Stelelor”, călăuzitor spre mântuire, ca reprezentare a darurilor Sfântului Duh, a seminţiilor lui Israel, precum şi botez ca act de reînnoire, început al unei noii creaţii.
Cele două triunghiuri, unul îndreptat în sus, celălalt în jos şi care reprezintă grafic steaua davidică, au fost folosite de alchimişti în Evul Mediu pentru a simboliza apa, respectiv focul. “Sigiliul lui Solomon” reprezentat asemănător cu “Steaua lui David” a fost adoptat de lumea arabă, în practicile oculte, în masonerie, vrăjitorii şi magie, datorită numărului 666 care-l conţine. Vrăjitorii credeau că hexagrama este forma labei unui anumit demon, numit “trud” şi era folosită în ceremonii pentru a-i chema sau a-i ţine departe. Conform credinţei populare, Sf. Ilie a fost desemnat să nimicească diavolii din cer. Se crede că stelele căzătoare sunt îngerii căzuţi. Steaua ce apune închipuie noaptea iadului ce se apropie, în timp ce atunci când răsare este lumina şi binecuvântarea lui Hristos şi a Sfintei Preacurate.
Cartea tarot numită “stea” este una ce întruchipează speranţa, înţelepciunea, capacitatea de a anticipa conexiunile superioare, totodată fiind un ajutor de nelepsit în plănuirea viitorului. Semnificaţia apariţiei stelei în vis poate merge de la prevestirea unei boli, o stare de oboseală, insomnie, întristare, şi până la noroc în dragoste, bucurie, fericire.“Umblare cu steaua” întâlnită în preajma sărbătorii Crăciunului, a apărut în secolul al IX-lea, şi prezintă o dramă liturgică.
Dar ce este steaua cu adevărat dincolo de înţelesurile născocite de minţile oamenilor? Ea arată spre Dumnezeu, n-ai cum privi o stea în jos, decât îndreptând privirea în sus, acolo unde se află El. Steaua este doar o interfaţă, un indicator spre lumea nevăzută încă de cei vii. Expresii de genul “cu stea in frunte”, “s-a născut sub o stea norocoasă”, “citirea în stele” sunt simple invocării ale magiei, norocului, forţelor spiritiste. Adoptarea simbolurilor de către creştini sunt o ademenire şi pentru păgâni, astfel încât a vorbi de ceva ce aparţine doar uneia dintre cele două tabere, este mai mult decât imposibil.

Bibliografie
1. Simbolica biblică şi creştină. Dicţionar enciclopedic – pr. Victor Aga, Editura Învierea, Timişoara, 2005
2. Dicţionar biblic – J.D. Douglas, Editura Cartea creştină, Oradea, 1995
3. www.christiansymbols.net
4. http://www.portal-info.ro/dictionar-de-vise/semnificatie-stea-5440.html
5. http://www.divinatie.ro/tarot/a17.shtml
6. http://www.ziarullumina.ro/articole;521;0;8348;0;Biblia—verset-cu-verset-Simbolistica-astrelor-ceresti.html
7. http://www.descopera.ro/cultura/930373-mercedes-legenda-stelei-cu-trei-brate
8. http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_drapele

Steinhardt – 20 de ani de la trecerea sa la cele vesnice. Comemorare la Rohia

In 30 martie 2009, se vor implini 20 de ani de la trecerea la cele vesnice a Monahului Nicolae Steinhardt. Personalitate marcanta a culturii, credintei si spiritualitatii secolului XX, contemporan cu Noica, Eliade, Paleologu, impreuna cu care a studiat la Liceului „Spiru Haret” din Bucureşti.

La sluba de comemorare va participa ministrul culturii si cultelor, Theodor Paleologu. In cadrul evenimentului va fi lansat al şaselea volum din integrala Nicolae Steinhardt intitulat „Primejdia mărturisirii”.

Integrala Steinhard cuprinde 20 de volume care vor fi puse la dispozitie publicului prin bunavointa monahilor de la Mănăstirea Rohia si a Preasfinţitului Părinte Iustin Sigheteanul, Arhiereu Vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului.

Geniu la doar 5 ani

Micuta Yoo Ye Eun in varsta de 5 ani a fost considerata un geniu, al doilea Mozart. Desi s-a nascut fara a putea vedea vreodata, a inceput sa cante la pian de la varsta de 3 ani fara sa fi invatat de la cineva. Canta o piesa la pian dupa ce a auzit-o doar o data. Yoo Ye Eun a fost abandonata la nastere de parinti datorita imposibilitatii micutei de a vedea.
Oare ce simt parintii ei naturali acum?

Ostrov

Filmul prezinta o poveste in doua acte. Incheierea fiecarei parti o face ingerul mortii. Intreaga poveste este imbibata intr-o cainta pentru pacatele comise, cel mai grav dintre ele fiind crima. Anatolie isi impusca camaradul pentru a-si salva viata, aceasta povara o poarta cu el pana la sfarsitul vietii cand Bunul Dumnezeu ii dezvaluie adevarul.

Rugaciunea “Doamne, Isuse Hristoase, miluieste-ma pe mine pacatosul” este repetata la nesfarsit. Comuniunea omului cu Dumnezeu in rugaciune este scoasa din matca chiliei si e dusa pe tarm, in mijlocul creatiei. Atipicul se dezlantuie, incomodand viata monahala in care ajunge sa-si ispaseasca pacatul crimei. Ajunge sa vada ceea ce nimeni nu putea percepe, un fel de clarvazator, vindecator al celor ce-l cauta. E vazut ca sfant, in ciuda vietii sale pacatoase, traita inafara canoanelor bisericesti. Lepadarea pruncului e blamata, lipsa credintei este pusa la zid, confortul sinelui trebuie crucificat. Credinta lui Anatolie, este una atipica din toate privintele, este una dupa care, chiar si monahii in mijlocul carora traia,tanjesc. Un film in care poti vedea dincolo de aparente, caracterul cristic. Supunerea duhurilor, vindecarea, anticiparea mortii, invatatura simpla, citirea gandurilor sunt doar cateva elemente ce ni-L zugravesc pe Cristos.
“Ostrov-ul” te provoaca la o viata traita nu in cautarea placerilor personale, ci in cautarea lui Dumnezeu. Intrebarea: “Ti-e frica de moarte?” gaseste un raspuns cutremurator “Nu de moarte, ci de infatisarea in fata lui Dumnezeu, cu viata plina de pacate.”